Inapoi - 4
Ajunsese in apartamentul ei asteptandu-se la o primire plina de caldura. Nu o anuntase pe Carmen de sosire tocmai pentru ca dorise sa ii faca o surpriza placuta. Insa de indata ce prietena ei cea mai buna se intorsese de la serviciu si o gasise in casa ii aruncase un „ah, buna!” rece si indiferent pe care Victoria il simtise ca pe un cutit implantat pana la prasele in stomac de o forta malefica necunoscuta. Pentru o clipa lumea inghetase, iar ea isi dorise sa moara, sa nu mai vada nimic. Raceala celei mai bune prietene era o lovitura pe care nu o putea suporta. Apoi ratiunea ii spusese ca poate Carmen reactiona diferit la „surprize”. Sau ca macar avea bunul simt sa nu se prefaca… sau ca avusese o zi grea la serviciu si asta o golise de sentimente. Sau ca…
Indiferent la ce se gandea, in sufletul ei se casca un hau din ce in ce mai adanc si cu siguranta ratiunea s-ar fi prabusit acolo daca nu i-ar fi curmat zvarcolirile cu o intrebare simpla:
„Stiai ca vin? Ti-a spus Stephen ceva?”
„Nu”, raspunsese Carmen la fel de rece. „Dar mi s-a parut atat de natural sa te vad aici, de parca nu ai fi plecat niciodata. In fiecare zi ma astept sa te gasesc acasa… asa e firesc.”
Explicatia avea o logica relativa, poate era purul adevar, insa Victoriei nu ii mai pasa. Singurul lucru la care era in stare sa se gandeasca purta un singur nume: „Salsa”. Locul magic unde durerile se topeau sau se contopeau cu fumul tigarilor ieftine si aburii alcoolului. Nu isi dorea altceva decat sa bea si sa danseze salsa si merengue, poate si cumbia, ca in „vremurile bune”, ca atunci cand avea radacini si isi putea permite sa viseze un amant pasional care sa ii puna lumea la picioare in timp ce ar fi inaltat-o pe ea pe cel mai inalt pisc de munte, ca pe un piedestal absolut. Asta isi dorea… dar a visa asa ceva ar fi insemnat sa pangareasca nobletea sentimentelor ce o smulsesera din radacini si o purtasera in alte zari. Si visele veneau oricum prea tarziu. Ceva in ea murise (un soi de exaltare care ii dadea puterea de a crea si de a imagina lumi nebanuite). Acest „ceva” spera ea sa-l regaseasca in dans, pentru ca „Salsa” ii „salvase” viata de multe ori. I se parea ciudat sa se gandeasca la o discoteca asa cum s-ar fi gandit la un erou.
Add comment November 27th, 2006