Inapoi - 2
„Sunt ingropata de vie! Ma irosesc!” isi spunea. Creierul refuza sa retina cuvintele germane cu incapatanare. Avea idei preconcepute despre limba, desi crezuse in oameni. Dar oamenii erau ca limba pe care o vorbeau: reci, duri, lipsiti de orice flacara…
Tanara se ruga in fiecare seara inaite de culcare; in fiecare dimineata de indata ce deschidea ochii si ori de cate ori vedea ceva de natura sa o tulbure: „Doamne, fa sa nu devin ca ei!” Si creierul ei, cuminte, refuza cu indaratnicie sa invete germana: „ca sa nu devii ca ei!”
Isi spunea de multe ori ca a sti limba inseamna a ii cunoaste mai bine. Insa ideea asta nu-i dadea nici o motivatie pentru ca deja aflase mai mult decat isi dorise sa afle. Dieter insusi era prea rece, iar ea se simtea singura, prizoniera intr-o lume pe care nu si-o dorise niciodata cu adevarat. Fara indoiala Dieter o iubea. Ii repeta ades acest lucru si ii spunea ca era cel mai bun lucru din viata lui. Cu siguranta. Dar dragostea lui distanta si rece nu facea altceva decat sa ucida pasiune tinerei.
De multe ori se spune „viata e plina de paradoxuri”. Nu e o maxima pretentioasa, ci un adevar dur. Altfel cum s-ar putea explica faptul ca Dieter era intruchiparea a tot ceea ce tanara ura mai mult intr-un barbat, iar Victoria il iubea cu disperare? Goethe scria pe undeva ca ii „iubesti cu adevarat pe cei care te fac sa suferi”.
„Durerea naste placere… Masochistii stiu ei ceva.” Isi spunea Victoria cu tristete, fara a avea pretentia ca emitea o judecata de valoare. Nu ii placea senzatia si nici modul in care, de buna voie isi mutila sufletul, isi ignora principiile pentru a face unui barbat pe plac. Aici nu mai era vorba de compromis. Ea considera compromisul drept o jumatate de schimbare. Aici era vorba de o remodelare a unui caracter uman, si pentru ca Victoria nu credea ca e bine sa incerci sa-i schimbi pe oameni, se schimba pe sine.
Dieter o facuse sa sufere in nenumarate feluri, iar Victoria stia ca daca dorea ca relatia lor sa mearga (si dorea) trebuia sa-si foloseasca toate puterile pentru a gasi o cale de comunicare… pentru asta trebuia sa-l studieze pe Dieter, sa ii invete slabiciunile si punctele forte… sa-l manipuleze. Mai facuse asta, stia ca e usor, dar nu si-ar fi dorit sa o faca si cu barbatul pe care il iubea. El insa nu ii lasa loc pentru altceva. Ideea de „piatra rece” ii revenea obsesiv in minte. Asa fusese ea in 1987 dupa divortul parintilor. Asa fusese si in 1989 dupa ce Alec o violase. Asa fusese si in 1991 cand il folosise pe Dan pe post de vibrator uman, asa fusese si cand se despartise de Bogdan pentru ca Victor o drogase ca sa o aduca in patul lui, iar ea nu dorea ca Bogdan sa sufere si sa decada din pricina ei. Numai ca drama se petrecuse, iar prezentul ii putea arata oricand un Bogdan manjit de cel mai puturos noroi. Daca Victoria regreta ceva acel lucru era rolul pe care ea il avusese in viata lui Bogdan.
Add comment November 25th, 2006